Ce înseamnă intoleranța alimentară la copii
Intoleranțele alimentare apar atunci când organismul unui copil nu poate digera complet anumite substanțe din alimente. Spre deosebire de alergii, care implică sistemul imunitar și pot duce la reacții severe, intoleranțele produc simptome mai blânde, dar persistente, care afectează calitatea vieții și dezvoltarea copilului. Cele mai frecvente sunt intoleranța la lactoză (zahărul din lapte) și intoleranța la gluten (proteina din grâu, orz și secară).
Aceste intoleranțe sunt adesea subdiagnosticate deoarece simptomele pot fi atribuite altor cauze, precum mofturile alimentare, erupțiile dentare sau infecțiile ușoare.
Cum se manifestă intoleranța la lactoză la copii
Lactoza este o disacharidă care se găsește în laptele matern, laptele de vacă, formulele de lapte și produsele lactate. Pentru a o digera, organismul are nevoie de o enzimă numită lactază. Dacă această enzimă este prezentă în cantitate redusă, lactoza rămâne nedigerată și fermentează în intestin, provocând simptome.
Semne discrete ale intoleranței la lactoză:
- balonare frecventă după consumul de lapte, iaurt sau brânză
- flatulență excesivă
- scaune moi sau explozive, în special la scurt timp după mese cu lactate
- dureri abdominale recurente, adesea descrise ca „colici”
- evitarea instinctivă a laptelui sau a lactatelor
- refuzul brusc al laptelui după diversificare
- iritabilitate și disconfort aparent fără cauză clară
- stagnare în greutate dacă intoleranța este severă și persistă
Unii copii pot consuma cantități mici de lactate fără probleme, în timp ce alții reacționează și la doze minime.
Factori care pot favoriza apariția intoleranței la lactoză:
- infecții digestive recente (care afectează temporar mucoasa intestinală)
- vârsta (după vârsta de 2 ani, producția de lactază începe natural să scadă la unii copii)
- predispoziție genetică
Cum se manifestă intoleranța la gluten (sensibilitate non-celiacă sau boala celiacă)
Intoleranța la gluten poate fi de două tipuri:
-
Boala celiacă – o afecțiune autoimună în care glutenul declanșează un răspuns imun care afectează intestinul subțire
-
Sensibilitate non-celiacă la gluten – nu implică un răspuns imun, dar copilul are simptome digestive și extra-digestive după consum
Semne subtile ale intoleranței la gluten:
- scaune moi, dese sau cu miros puternic, neobișnuit
- constipație persistentă, în special după mese cu pâine, paste, biscuiți
- dureri abdominale difuze, fără motiv aparent
- iritabilitate sau schimbări frecvente de dispoziție
- lipsa poftei de mâncare sau preferință pentru o alimentație foarte restrictivă
- eczeme, urticarii sau alte probleme cutanate recurente
- oboseală accentuată, lipsă de energie
- stagnare în greutate sau scădere în greutate
- abdomen proeminent, în contrast cu restul corpului (abdomen „balonat”)
- întârzieri de creștere sau de dezvoltare, în special la copii mici
Boala celiacă poate avea și simptome mai grave în timp, inclusiv deficit de fier, carențe de vitamine și probleme de dezvoltare osoasă.
Diferențe între intoleranță, alergie și preferință alimentară
Este esențial ca părinții să nu confunde intoleranțele cu alergiile alimentare sau pur și simplu cu mofturile.
- Intoleranța – afectează digestia, apare treptat, este dependentă de cantitate
- Alergia – implică sistemul imunitar, apare rapid (piele, respirație, edem), chiar la doze mici
- Preferințele alimentare – copilul evită anumite gusturi sau texturi, fără simptome digestive
Când să suspectezi o intoleranță alimentară
Un semn important este apariția repetitivă a acelorași simptome, într-un interval predictibil după consumul unor alimente care conțin gluten sau lactoză. De exemplu, copilul are gaze și diaree mereu după lapte, dar nu după alte alimente, sau pare apatic și balonat după paste sau cereale.
Un jurnal alimentar ținut 1–2 săptămâni poate fi foarte util: notezi ce a mâncat copilul, când au apărut simptomele și ce alte condiții potențial influențatoare au existat (infecții, tratamente, stres, variații de rutină).
Cum se pune diagnosticul
Doar medicul pediatru sau un gastroenterolog pediatric poate confirma prezența unei intoleranțe alimentare. Pașii pot include:
- evaluare clinică detaliată
- analiză a jurnalului alimentar
- teste de sânge pentru anticorpi (în cazul suspiciunii de boală celiacă)
- testarea lactozei în respirație (pentru intoleranța la lactoză)
- test de excludere și reintroducere (eliminarea alimentului suspect timp de 2–4 săptămâni, urmată de reintroducere și observarea reacției)
Este important ca excluderea alimentelor să nu se facă pe termen lung fără consult medical, pentru că pot apărea carențe sau dezechilibre nutriționale.
Ce faci dacă se confirmă intoleranța
În funcție de diagnostic, medicul va recomanda o dietă adaptată.
Pentru intoleranța la lactoză:
- Excluderea laptelui și a produselor cu lactoză (sau înlocuirea cu variante fără lactoză)
- Unele brânzeturi maturate (ex. parmezan, cheddar) au conținut scăzut de lactoză și pot fi tolerate
- Evitarea medicamentelor care conțin lactoză ca excipient
Pentru intoleranța la gluten sau boala celiacă:
- Dietă strictă fără gluten, pe termen lung
- Citirea atentă a etichetelor alimentelor
- Înlocuirea cerealelor cu grâu, orz, secară cu alternative sigure: orez, porumb, mei, hrișcă, quinoa, amarant
Impactul emoțional și social
La vârsta mică, copiii pot resimți frustrări legate de restricțiile alimentare, mai ales dacă văd că frații sau colegii mănâncă altceva. Este important ca părinții să normalizeze noul stil alimentar:
- Să nu transforme mesele într-un subiect tensionat
- Să găsească alternative gustoase și atractive vizual
- Să implice copilul în alegerea și prepararea alimentelor sigure
O abordare relaxată și pozitivă ajută copilul să accepte noul regim ca parte firească a vieții sale.
