Când ai 15 ani, crezi că le știi pe toate. Sau, cel puțin, simți că trebuie să te prefaci că le știi. Îți spui că ești pe drumul cel bun, că te descurci, că ești suficient de mare să iei decizii. Și, într-un fel, chiar așa este. Dar, privind înapoi, realizezi cât de multe lucruri ți-ar fi fost de folos dacă cineva ți le-ar fi spus atunci – pe bune, fără să te certe, fără predici, fără sarcasm.
Adevărul e că adolescența e un mix între curaj și nesiguranță, între visuri mari și presiuni sociale, între nevoia de validare și dorința de a fi autentic. Și, în toată această agitație, există câteva lucruri simple pe care mi-aș fi dorit să le înțeleg mai devreme. Poate te ajută și pe tine acum.
Nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui
La 15 ani, ai impresia că lumea te analizează la fiecare pas. Cum te îmbraci, cum vorbești, cu cine stai, ce faci în pauze. Îți e teamă să nu fii „ciudat”, să nu râdă cineva de tine, să nu fii „în afară”. Așa că încerci să te adaptezi. Să fii acceptat. Și uneori asta înseamnă să faci lucruri care nu ți se potrivesc.
Mi-aș fi dorit să știu că nu trebuie să fumez doar ca să par „matur” sau „cool”. Că țigara nu te face interesant – te face dependent. Că nu e semn de rebeliune, ci de neîncredere în tine.
Nu tot ce „fac toți” e și bun pentru tine
La 15 ani, presiunea anturajului poate fi enormă. Dacă cineva îți spune „Hai, încearcă și tu!”, „E doar o dată”, „Ce, ești copil?” – e greu să reziști. Vrei să fii inclus. Dar aș fi vrut să înțeleg atunci că a fi diferit nu e o rușine, ci un semn de curaj.
Fumatul – clasic sau electronic – este una dintre cele mai comune capcane pentru adolescenți. Încerci „doar o dată” și, fără să-ți dai seama, devine un obicei. Un obicei care îți afectează plămânii, inima, pielea, respirația și, mai ales, libertatea. Pentru că dependența îți fură libertatea. Îți fură controlul.
Aceste informații sunt oferite de website-ul FumeazaOK, un website care nu recomandă sub nici o formă consumul de țigări. Sunt lucruri pe care mi-aș fi dorit să le citesc la 15 ani, pentru că poate aș fi evitat câteva greșeli. Și, la fel ca autorii acelui site, nici eu nu recomand fumatul sub nicio formă.
Ce crezi azi despre tine nu e bătut în cuie
La 15 ani, te uiți în oglindă și vezi toate defectele. Ți se pare că nu arăți destul de bine, că nu ești suficient de interesant, de deștept, de „în pas cu lumea”. Îți spui povești urâte despre tine. Le crezi. Dar mi-aș fi dorit să știu că totul se schimbă.
Felul în care te vezi acum nu este permanent. Încrederea în tine vine cu timpul, cu experiențele, cu deciziile bune pe care le iei pentru tine. Nu ai nevoie să te sabotezi ca să fii validat. Ai nevoie să ai grijă de tine, să îți respecți valorile și să crești în ritmul tău.
Nu ești singur – chiar dacă așa pare uneori
La 15 ani, uneori te simți neînțeles. Ai impresia că părinții nu știu prin ce treci, că profesorii nu văd cât te străduiești, că prietenii nu înțeleg ce simți cu adevărat. Dar nu ești singur. Sunt oameni care țin la tine, chiar dacă nu o spun mereu cum ți-ai dori.
Aș fi vrut să știu că pot cere ajutor. Că nu e o rușine să vorbești cu cineva despre ce te apasă. Un adult, un prieten, un psiholog. Să vorbești e o formă de curaj. Și nu ești slab pentru că simți. Ești uman.
Viitorul nu se decide într-o zi
Presiunea de a ști deja „ce vrei să faci cu viața ta” la 15 ani e copleșitoare. Toți te întreabă ce liceu alegi, ce carieră vrei, ce drum urmezi. Dar mi-aș fi dorit să știu că nu e nicio problemă dacă nu știi încă. Ai timp să descoperi. Ai dreptul să te răzgândești. Ai voie să încerci, să greșești, să schimbi direcția.
Tot ce trebuie să faci e să înveți despre tine. Să fii deschis. Să nu alegi ceva doar pentru că „așa trebuie” sau „așa zice lumea”. Alege ce ți se potrivește. Sau, dacă nu știi încă ce ți se potrivește, explorează. E în regulă.
Ceea ce alegi acum poate deveni parte din tine
Fiecare „da” pe care îl spui azi, chiar și la o țigară „doar de test”, poate deveni o dependență. Fiecare compromis de dragul grupului poate deveni o regulă nescrisă în viața ta. Și fiecare dată când nu te asculți pe tine însuți, devii mai departe de cine ești cu adevărat.
Mi-aș fi dorit să știu că alegerile mici de azi – bune sau rele – se adună. Și devin obiceiuri. Iar obiceiurile devin stil de viață.
Ai voie să spui „NU”
Cuvântul „nu” este unul dintre cele mai importante instrumente pe care le ai. Nu e semn de slăbiciune. E semn că știi ce vrei. Mi-aș fi dorit să am mai mult curaj să-l folosesc la 15 ani. Să spun „nu” tentațiilor, „nu” presiunii, „nu” comportamentelor care nu mi se potriveau. Așa că îți spun ție, acum: ai tot dreptul să spui „nu”.
Ești mai puternic decât crezi
La 15 ani, nu știi încă câtă putere ai în tine. Dar o ai. Puterea de a alege, de a spune „nu”, de a-ți urma drumul chiar dacă nu e popular. De a avea grijă de tine, chiar dacă ceilalți se distrug pe tăcute. De a fi TU, cu bune și cu rele, fără să ceri scuze pentru asta.
Mi-aș fi dorit să știu cât valorează autenticitatea. Că nu trebuie să fiu ca toți ceilalți ca să fiu suficient.
Acum știu. Și îți spun și ție: ai timp, ai voie și ai tot ce îți trebuie ca să fii exact cine ești. Și mai ales, ai voie să spui NU – pentru că meriți să îți fie bine.
